Vizita eco-clubului bulgar în Parcul Național Buila-Vânturarița

Bine ne-am reîntâlnit!
În vacanța de Paște, nu am stat să lenevim, ci ne-am bucurat de timpul petrecut activ alături de prietenii noștrii, voluntarii eco-clubului din Parcul Natural Vrachansky Balkan. În perioada 7-11 aprilie, i-am avut ca oaspeți în Horezu și Parcul Național Buila-Vțnturarița. 

Pe data de 7 aprilie, ne-am întâmpinat oaspeții la liceul nostru, Grupul Școlar C-tin Brâncoveanu, în Horezu. Vizita a fost deschisă printr-o prezentare a Parcului Național Buila Vânturarița, realizată de către Florin Stoican, din partea Administrației Parcului. Apoi, le-am arătat colegilor noștrii bulgari liceul, zăbovind mai mult în laboratorul de biologie. Spre seară, după o scurtă vizită a împrejurimilor, ne-am adunat cu toții pentru câteva activități și joculețe tematice. Unul dintre joculelțele, care ne-a animat cel mai mult poate, a fost identificarea animalelor din pădure după sunetele caracteristice. De acum încolo, va fi greu să le mai confundăm :)
A doua zi, oaspeții noștrii au avut ocazia să descopere câteva obiective naturale și culturale locale. Însoțiți de câțiva reprezentanți din partea Administrației Parcului Național Buila-Vânturarița, eco-voluntarii bulgari au descoperit micul muzeu al Trovanților din Costești. Acest muzeu în aer liber este de fapt un sit geologic protejat, aflat în custodia Asociației Kogayon. Florin a reușit să ne captiveze pe noi, copiii (dar și pe adulții însoțitori, în egală măsură), povestindu-ne procesul îndelungat și interesant în urma căruia se formează trovanții. Expicațiile științifice a fost „condimentate” și cu povești năstrușnice inventate de localnici, cu privire la torvanți: că ar fi ouă gigantice de dinozauri, fosilizate sau chiar obiecte „de decor” cioplite de uriașii ce trăiau odinioară pe aceste meleaguri. 

Pe 9 aprilie, ne-am reunit din nou la liceu. De data aceasta, a fost rândul nostru, al elevilor să prezentăm ceea ce lucraserăm înainte. Rând pe rând, ne-am prezentat fiecare posterul, motivând de ce am ales să prezentăm respectiva arie protejată și câte ceva special și unic, care merită aprecierea și protecția nostră. Pe lângă cele 10 arii protejate românești prezentate, am aflat lucruri noi și am admirat peisaje și situri cu o mare geo și biodiversitate din câteva arii protejate din Bulgaria, preyentate de colegii noștrii din Vratsa.
După-amiză, ne-am dus oaspeții la un atelier local de ceramică, unde am aflat câteva dintre secretele modelării tradiționale a lutului și transformării sale în obiecte de utilitate zilnică sau pur-decorative. Am încercat și noi să modelăm câte ceva, deși formele rezultate au avut un aspect mai degrabă abstract, ceea ce ne duce cu gândul că aceaastă „joacă în lut” nu este chiar o joacă și că, la fel ca în orice lucru bine făcut, e nevoie de timp, perseverență și mai ales dedicație pentru a reuși ceva :) 
Seara, am organizat o mică reuniune tradițională, unde ne-am bucurat de câteva momente artistice: prezentarea unor obiceiuri tradiționale de primăvară din Bulgaria, câteva dansuri populare românești și bulgărești, deslușirea simbolurilor și motivelor de pe costumele populare. 

Sâmbătă dimineața ne-am trezit cu noaptea în cap și echipați cu un ghiozdănaș și voie-bună am pornit spre munte. În satul Peitreni, Florin ne-a făcut o scurtă introducere a traseului de ecoturism și ne-a explicat cum vede Administrația Parcului legătura dintre o arie protejată, comunități și un turism ...un pic mai verde și mai prietenos cu natura. Am pornit apoi prin pădure spre Cheile Costeștilor. Un urcuș puțin abrupt dintr-o zonă cu stâncărie nu ne-a descurajat, fiind răsplătiți apoi cu o minunată priveliște de sus asupra Cheilor, satului și zonei înconjurătoare. Înainând spre poiana cu ghiocei, am aflat despre această specie rară (Leucojum vernum), pe care ne-am bucurat să o și vedem pe traseu... și care nu semăna deloc cu ghioceii desenați de noi pe felicitările de 1Martie dăruite mămicilor. Poienile și stâncăriile erau pline de floricele și cu ajutorul unor determinatoare și sfaturi primite de la Monica (biologul Parcului Național), am fost bucuroși când am identificat corect câteva specii. De acum, le vom ține minte și vom spune și altor colegi. 
Spre prânz, am ajuns la foișorul Rangerului Junior din Poiana Prislop. După o scurtă pauză de masă, am auzit iarăși povești uimitoare despre zona munților Builei. Am aflat, de exemplu, că toată această creastă calcaroasă a fost de fapt, acum sute de milioane de ani... fundul unei mări. În acele vremuri, temperaturile erau mult mai mari aici, cu un climat tropical, iar în ape se găseau o mulțime de vietăți din ale căror cochilii fosilizate s-au format în lung timp, calcarele din Buila. Am mai aflat totodată cum trăiesc animalele la munte și cum se răspândesc în funcție de altitudine, precum și cum să recunoaștem și să protejăm o floare extrem de rară și veche, care a rezistat tocmai din timpul ultimei perioade glaciare. 
Pe drumul de întoarcere, am pornit-o pe cheile Bistriței, minunându-ne de pereții abrupți sculptați cu grijă de apele râului. Din loc în loc, cercetam cu atenție stâncăriile, în speranța de a observa în zbor vreun fluturaș de stâncă, o pasăre micuță cu un penaj uimitor de frumos colorat, care adesea poate fi zărită în aceste chei. 
Spre seară, am învins oboseala și am mai găsit energie pentru un exercițiu pe echipe: „care să fie următoarea activitate comună a celor două eco-cluburi?”. Rezultatul nu vi-l spunem acum, pentru ca ne-am pus pe treabă și veți vedea în următoarele știri. 

În ultima zi, duminică dis de dimineață, ne-am luat la revedere de la prietenii noștrii bulgari și ne-am promis reciproc ca vom lucra mult în vederea unei revederi cât mai curând și a unor noi activități comune :) 


Câteva fotografii de pe parcursul acestor zile puteți vedea la Galeria Foto.